Biennale Gherdëina 9

The Parliament of Marmots*

La lijënda de Fanes – un di plu biei mic ladins dla Dolomites, abineda inò adum al scumenciamënt dl XX secul dal scritëur austriach Karl Felix Wolff – conta la ntraunides de n popul oml y de pesc, de chël che l rëni se destënd sëura la set montes ora, sun l cunfin dl mond. L sucrët de si crëscer ora de mesura ie te n liam cun la muntanioles de chëles che i Fanes dijova de vester descendënc, davia che danter chëi tieres iel chersciù su Moltina, si prima antenata che ti fova unida sëurandata da na gana, na dea dl’ega.

Canche l liam se à rot per gauja de na prinzëssa che se daudova dl pat cun i tieres, ti ie i Fanes jic ancontra a desdites y cunflic che à tosc purtà pro che si rëni ie jit dojù. I puec restei se à trat zeruch te na ciaverna sota i crëps da ulache i aspieta mo al didancuei deberieda cun la muntanioles che l sone la tumbrëtes d’arjënt che senierà l renascer.[1]

La credënzes sun chëles che l se stiza la lijëndes dla Dolomites à ravises bëndebò sotes, che va a finé ti tëmps dla protostoria, te chël mumënt canche de pitla grupes de ciaciadëures y abinadëures devënta la prima cumuniteies urganisedes de zidladëures y paures. L ie strutures totemiches che conta dla relazion cumplicheda de chësta vedla sozieteies cun l’ana che ie te duta la majera entiteies dla natura che viv te si dimenscion plu liedia y salvera.[2]

Ma cie uel pa dì ncueicundì “vester salveres”? Ulà possen pa mo udëi ora una na forma de lidëza naturela, sun n planët ulache l ne ie degun luesc nia mpestei? Y cie mparons’a da chësta realteies? Ce lerch unirà pa ududa dant dala revines dl capitalism ala natura salvera? Ciuna pusciblteies de vita y ciuna formes de sëuravivënza? Duta chësta dumandes ti à dat urientamënt ala Biennale Gherdëina 9 y – te manieres, direzions y tëmps defrënc – al lëur di artisć cherdei a fé pea.

Purtà te nosc tëmps, nvieia l vedl simbol dl liam cun la muntanioles a pensé do sun l balanz danter la sortes che se desfej per gauja dla zeviltà cuntemporana. Sce ti cialon a nosc raport cun i tieres nia umans pudons capì truep sun la crisa plu n generel dl’acurdanza dla persona cun duta la natura, ma nce dla formes de descriminazion, de cuntrol y de viulënza che tramënta la persones che ie tuchedes. Chisc ie i pensieres dla teses contra la sortes unides su dai ani 1970 inant da autëures coche Peter Singer, che ie mo al didancuei bones de damandé ora nosc pensé plu sot.[3] L ie teses che ti ultimi tëmps ie unides ntegredes y lauredes ora da nuef da pensieres filosofics, da studies antropologics nueves y da cunties danter la sortes che al didancuei pëia ite dut cie che viv.

Karl Felix Wolff se à juà dla mitologia nordica per mëter adum la vedla lijëndes cuntedes a usc tla Dolomites, de chëla che la cultura de si tëmp fova senieda, n funzion nce al meifinà mit dl mper austro-ungarich y tres chëla che l ie jit perdù l liam strënt danter chësta lijëndes y la vedla cunties dl mediteran. Propi nce Dolasilla, la figura plu mpurtanta dla lijëndes de Fanes che Wolff descrij coche na sort de valchiria che uel mé cuncuisté, semea avëi truep dla figura de Artemis, la dea greca dla lum dla luna che vën reprejenteda coche na ciaciadëura che defënd la fertilità dla natura.

La lijëndes ladines ne rejona nia de creazions – de persones o mperes – ma de trasfurmazions, de metamorfoses y de dleghé adum, laudan la natura salvera, l zitlus “vita-mort-vita” y l raport cumplicà y sot danter la sortes defrëntes che viv. Sce n liej mo n iede i mic da chësc pont d’ududa, devënta la Dolomites – i crëps de marueia unii ora dal mer, i gran banc de curei unii su dan 250 milions d’ani – da bariera, furtificazion o cunfin n luech de ancunteda, de pesc y de union.

Sce n mët sëura la vedla lijëndes ladines via stories nueves de montes, de bòsc, de migrazion, dl vester di tieres y de liams danter la sortes, mbracia “L Parlamënt dla muntanioles” ite n ciamp de nrescides che se destënd ora deberieda cun l cuntinënt europeich nchin ai raions mediterans dl’Africa dl Nord y dl Urient daujin da ulache la strutures totemiches che ie la fundamënta nce di mic ladins semea de unì de mascima.

Aldò dl’antropologa Anna Tsing ne ie la capazità de frabiché su monc nia na carateristica che sënia la persona, perchël iel de bujën se fé inant y udëi manieres de fé monc y manieres de vester sëura la persona ora. Chësc ne uel nia dì tò su na perspetiva post-persona – ulache la persona scumparësc – ma se giaurì a cunté stories “plu-che-de persones”, ulache la persones pierd si posizion zentrela y sà che degun urganism possa deventé sé nstës zënza l sustëni de d’autra sortes.[4]

Biennale Gherdëina 9 cëla de mëter adum na vijion de coche de tei monc fossa puscibli y prejënta n mosaich ibrid de prupostes artistiches, che mostra su na puscibltà de na pesc culturela y politica danter Elpes y Mediteran, danter urigines y perspetives y che destol dal’idea de natura a vantaje de na dimenscion de cuntia, de ejistënza, dl salvere tl tëmp dl “capitalozen”[5].

 Lorenzo Giusti

*tëut ora dal test dl catalogh

[1] L “Parlamënt dla muntanioles” ie l inuem che ti ie unì dat ti ani 1950 al anfiteater naturel sun la Mont de Fanes, tla Val Badia, ulache mo ncueicundì viv truep de chisc roditëures, nce sce l ie nce la persona. L raion sota tiera ulache, aldò dla lijëndes scrites adum da Wolff, se ëssa trat zeruch i ultims dla slata di Fanes ie ntant sce daujin al Lech de Braies, tla valeda secundera dla Val de Puster che à l medem inuem.

[2] Cfr. Ulrike Kindl, Raccontare le origini, in Nicola Dal Falco, Miti ladini delle Dolomiti. Ey de Net e Dolasìla, Palombi editore, Roma 2012, pl. 199-258.

[3] Cfr. Peter Singer, Liberazione animale, 1975 (ed it. Il Saggiatore, Milano 2010)

[4] Cfr. Anna Tsing, Il fungo alla fine del mondo. Le possibilità di vivere nelle rovine del capitalismo, 2015 (ed. it. Keller Editore, Rovereto – TN, 2021).

[5] La parola “capitalozen”, purteda ite da Jason W. Moore, ie unida tëuta da truep studiëusc coche na varianta plu coerënta dla parola “antropozen”, che ie bona de mustré su te na maniera tlera coche l patriarcat, l colonialism y la superiorità dla persona ie storicamënter ngatiei y coche i ie l pië via dla crisa ecologica che on al mumënt.