Biennale Gherdëina

Future) Paradise Gardens
Ntroduzion de Samuel Leuenberger 

Tl se nmaginé n verzon tla montes iel sibe zeche de mprobabl sibe n bujën.  

Mprobabl, ajache l verzon semea te nosta nmaginazion culturela n general na luegia de abundanza musereda: na lerch siveda ite de chersciuda, defendura y cultivazion; n post ulache la ntenzion dla persona anconta la forza vitela naturela che la semea, almanco per n cër tëmp, nchinamei avisé. Y chësc ie de bujën pervia che te na cuntreda da mont coche Gherdëina, ulache l’autëza, la espusizion, l tëmp variabl y la sajons de madurazion curtes nes lecorda tresora i limic dla cultivation y l’idea de verzon pierd defin uni forma de cumplajëi. Tlo ne possa n verzon nia bel scëmpl vester decuratif y l ne possa nianca unì sustenì la fantasia de n control assolut. L verzon devënta zeche de plu zite y plu de prëscia: n se la marciadé ora cun la zircustanzes, na coreografia dla cura, n stude tl adatamënt, tla omeltà y tl’artenienza. 

L ie sta ora de chësta tenscion che la Biennale Gherdëina 10, (Future) Paradise Gardens, à dl prim tëut forma. Ie é metù man cun l dejidere de pensé sëura sun na lingia de cuestions che se cuer n pert la una cun l’autra: l senificat simbolich dl verzon tla storia, la politica che sta tl mëter te n orden botanich la vegetazion y tl manajemënt dla lerch cultiveda, la viulënza scunduda ti ideai de belëza, armunia y cura, l putenziel spirituel, emoziunel y poetich de verzons coche lueges de retreda, cuntemplazion y renuvamënt y ala fin dla finedes la puscibltà che n verzon y a na maniera plu ampla la natura n generel pudëssa mo for pité na fundamënta n cumenanza sun chëla pudëi nmaginé sortes de n daunì plu giustes y vivibles. Ma canche i nvic ie piei via y i proiec à metù man de giapé forma à la mostra scumencià a mudé direzion. Manco che na luegia de na tesa data dant iela deventeda n ciamp de respostes di artistć y dla artistes che scutova su cun atenzion cie che la valeda, si jënt, si rituai, si architetures, si stories, la fazion urbana sun la natura y mo scialdi deplù ti dijova.  

La mostra ie strutureda ntëur a na lingia de pensieres y ideies defrëntes, sies tematiches che ti à dat ai artisć y ala artistes mpulsc o che ie plutosc states na sort de cheder cunzetuel a chël che i/les à pudù se tenì. Chësta tematiches ejaminea uni una na fassëta defrënta dla costruzion crieda dala persona che tlamon verzon. Simbolicamënter, metaforicamënter y emoziunalmënter gira la tematiches ntëur la nozions de Commoning, uel dì dl “bën n cumenanza” – ulache l zidlé y partì de maiadives adum cun la cura y l mantenimënt dla fusties de uni forma de vita ie na priorità. N auter capitul, ntitulà Divine Love and Growth – amor devin y crëscer, nvieia a na cuntemplazion dl verzon coche n simbol de flurida spirituela y trascendënza. La mostra aprufondësc oradechël l cunzet dl Violent Garden, l verzon viulënt, tematisan l gran bujën de decolonialisé l verzon – ti cialan criticamënter ala ududes antropozentriches y crian lerch per la natura y i tieres acioche i posse se muever a na maniera liedia y recuperé capazità d’azion. La tematica ntëur la Queer Ecology ti va do ala dumanda ciuldì che la natura ie suvënz perzepida coche “queer” te sé nstëssa slargian ora la cunversazion ala diversità y fuidità ti sistems ecologics. Leprò splurons cun Botanical la tlassificazion y l urdinamënt de ejempleres n contraposizion a Gardens as Spaces for Reflection and Poetry – verzons coche lercs per la reflescion y la poejia – ulache i verzons se tramuda te lueges de introspezion, belëza y nmaginazion creativa. 

Ti dé l bënunì ala/ai vijitadëures ti (Future Paradise Gardens ne uel perchël nia dì i/les nvië te n mond finà. L uel dì i/les nvië te na descuscion, te n se dé ju, te na proa y ti pité n fonz partì de dumandes. Cie zidlons’a y ciuldì? Cie stravardons’a y da chi? Co curons’a zënza duminé? Co fajons’a lerch a d’autra formes de vita, a d’autra mesurazions de tëmp, a d’autra cunescënzes? Co se nmaginons’a n paravis zënza mures? Y co pudëssa pa n verzon, particularmënter tlo tla montes, deventé nia tan na luegia de ressoluzion ma plutosc na luegia de aprendimënt – ulache ne union nia per cunfermé cie che savon bele, ma per resté davierc al mudamënt? 

N verzon de paravis dl daunì, sce l n ie un, ne sarà nia un te chël che uni sort de cunflit sfanta. L sarà un te chël che mparon a nes ancunté autramënter tl cunflit i uns cun i autri. L nes ne damanderà nia de vester a una cun dut ma de recunëscer nosc ntravaiamënc. L nes ne purterà deguna inuzënza ma respunsabltà. L ne scunenjerà nia la limitazions ma l nes nsenierà coche pudessan les abité cun plu cura, imaginazion y reziprozità. 

De chësc viers ne ie l verzon de paravis dl daunì nia nzaul d’auter. L ne aspieta nia ala fin dla storia y nianca do i mures de n Eden inò recuperà. L scumëncia dlonch ulache azeton che la vita ie partida, che l cuntrol ie mé puscibl n pert, che l crëscer ie relaziunel y che nchinamei te cuntredes danejedes possa mo zeche de nia aspità fé ravises. Tlo tla Dolomites, danter sas, leniam, nibl, memoria, lëur y storia semea chësc scumenciamënt vester zite y nce defin reél.